https://my.clevelandclinic.org/health/diagnostics/24204-breast-biopsie-overview

Perspectiva de bază

Pornind de la aplicarea clinică și calea{0}}de luare a deciziilor, acest articol detaliază modul în care biopsia stereotactică centrală devine standardul de aur pentru evaluarea leziunilor mamare din categoria BI-RADS 4 și mai sus care nu sunt palpabile și oferă o explicație detaliată a modului în care specificațiileac (lungime, diametru/dimensiune) afectează rata de succes a colectării probei.

Odată cu creșterea popularității examinărilor imagistice ale sânilor, au fost identificate un număr mare de leziuni minuscule și ne-încapsulate, care au putut fi detectate doar pe mamografie sau cu ultrasunete. Aceste leziuni pot fi benigne sau pot fi semne precoce de cancer. Cum se poate obține un diagnostic patologic de încredere fără a fi supus unei intervenții chirurgicale traumatice deschise? Răspunsul este biopsia stereotactică a sânilor, care a devenit „standardul de aur” pentru abordarea unor astfel de probleme.

Când mamografia unui pacient arată microcalcificări sau distorsiuni structurale ale BI-RADS 4A sau mai sus, calea clinică duce de obicei la biopsie stereotactică. Avantajele sale sunt următoarele:

• În primul rând, acuratețea.Poate eșantiona zona anormală în intervalul milimetric, cu eroarea controlată în interval de 1-2 milimetri.
• În al doilea rând, minim invaziv.Este necesară doar o incizie a pielii de 3-4 milimetri pentru a o finaliza și nicio cicatrice evidentă nu va rămâne după operație.
• În al treilea rând, eficiența.O singură puncție poate obține mai multe țesuturi, ceea ce este suficient pentru a răspunde nevoilor patologiei de rutină și testelor imunohistochimice.

În practica efectivă, alegerea tipului de ac determină direct succesul sau eșecul biopsiei. „Lungimea” și „diametrul (specificația)” sunt variabilele cheie. De exemplu, pentru pacienții cu sâni mai groși sau cu leziuni situate la spate, trebuie selectat un ac de puncție mai lung (cum ar fi 10 cm sau 15 cm) pentru a asigura atingerea adâncimii țintă. Diametrul acului (de obicei notat ca G, cu un număr G mai mare indicând un diametru al tubului mai subțire) afectează volumul probei și integritatea țesutului. Pentru cazurile care necesită obținerea de țesut suficient pentru testarea receptorilor hormonali, se folosește adesea un ac gros de 12G sau 14G; pentru calcificări minore care trebuie doar să excludă riscul de malignitate, un ac fin de 16G sau 18G combinat cu asistență cu vid poate obține, de asemenea, rezultate satisfăcătoare.

O altă aplicație cheie a biopsiei stereotactice este „plasarea clipului marker”. După ce prelevarea este finalizată, o clemă marker de titan este eliberată în zona leziunii prin același ac de biopsie. Aceasta oferă o țintă precisă pentru potențiala rezecție chirurgicală sau radioterapie ulterioară; chiar dacă leziunea a fost complet îndepărtată, poate localiza cu exactitate locul inițial.

Prin urmare, biopsia de bază stereotactică nu este doar un instrument de diagnostic, ci și o parte integrantă a planului de tratament. Oferă pacienților o „soluție într-un-pas” pentru diagnostic, eliminând posibilitatea unei a doua intervenții chirurgicale. Se poate spune că fără dezvoltarea tehnologiei de biopsie stereotactică, nu ar exista o implementare pe scară largă a chirurgiei moderne de conservare-sânilor și a radioterapiei precise.